Suflet Pierdut
blog | about me | archive | links | email |

Uneori, tot ce trebuie e să crezi! III

Te rog, apasă play şi apoi citeşte:

Eram deja pe jumătate adormită când în ureche mi se şopteşte printre suspine “Iartă-mă!”. Dar mi-era atât de somn că nu mai puteam spune sau face nimic.
Dimineaţa m-am trezit cu el, lângă mine, privindu-mă atent şi lângă, o tavă cu micul dejun.
- Bună dimineaţa, Albă ca Zăpada! Parcă ai [...]

11 Comentarii

Nu pleca. Nu încă.

Mai stai. Cum adică nu mai poţi? De ce? Nu. Stai puţin. Mai stai puţin. Mi-e atât de frig. Iarna asta e cumplită şi mi-e frică. O să îngheţ cu totul şi apoi o să mă sparg în mii de cioburi. Mai stai şi ai grijă de mine. Joacă-te din nou [...]

8 Comentarii

…floricele pe câmpii!

M-am oprit din mersul meu grăbit, puţin şchiopătat din caza loviturii la un genunchi. M-am oprit, am privit în jur şi-am zâmbit larg. Nu vi se pare că miroase a iarbă proaspătă, a ghiocei, a ploaie, a… primăvară? Astăzi mi-am dat seama cel mai bine că… Vine primăvara! Suntem la finele lui ianuarie şi deja [...]

12 Comentarii