Uneori, tot ce trebuie e să crezi! I

* Play şi apoi citeşte.

Am stat mai bine de zece minute în faţa uşii apartamentului lui. Zece minute. Într-un final am apăsat scurt pe butonul soneriei. Doar nu era să plec după atâtea eforturi. Cum ce eforturi? Crezi că îmi e uşor să merg să îl văd, să vorbesc cu el? Am sunat o dată, [...]

20 Comentarii

jurnalul unei amintiri II

Nu e vis! Ştiu sigur!
Azi ne-am văzut. După 4 luni. EL a fost plecat din ţară. Ne-am întâlnit în faţa clădirii unde lucrează el. L-am văzut cum ieşea din clădire, la fel de zâmbăreţ cum îl ştiam şi-mi venea să fug spre el şi să îi sar în braţe. Dar nu am făcut-o pentru că [...]

8 Comentarii