Suflet Pierdut
blog | about me | archive | links | email |

Uneori, tot ce trebuie e să crezi! III

Te rog, apasă play şi apoi citeşte:

Eram deja pe jumătate adormită când în ureche mi se şopteşte printre suspine “Iartă-mă!”. Dar mi-era atât de somn că nu mai puteam spune sau face nimic.
Dimineaţa m-am trezit cu el, lângă mine, privindu-mă atent şi lângă, o tavă cu micul dejun.
- Bună dimineaţa, Albă ca Zăpada! Parcă ai [...]

11 Comentarii

Uneori, tot ce trebuie e să crezi! II

* Play şi apoi citeşte.

- Cum te simţi?
Tocmai am leşinat de emoţie. Tremur ca un câine plouat şi el e la nici măcar jumătate de metru de mine. Cum m-aş putea simţi?
- Sunt bine, am şoptit şi-am dat să mă ridic. Trebuie să plec.
- Nu, nu, nu şi nu! Mai că a strigat la mine. [...]

25 Comentarii

Melopeea unei dimineţi

“Bună dimineaţa!” îmi spunea o voce caldă într-o dimineaţă de martie în timp ce pe obraz simţeam sărutarea-i suavă. Am reuşit după câteva clipe să deschid ochii. Nu visam? Stătea în faţa mea cu un zâmbet pe care îl adoram şi o privire care mă încălzea. Avea în braţe o tavă cu micul dejun. [...]

4 Comentarii