Punct şi de la capăt
Să zâmbim, aşadar! Viaţa e atât de scurtă, întotocheată şi surprinzătoare… Oameni buni, fiţi egoişti pentru câteva clipe! Găsiţi-vă câteva clipe pentru voi. Aveţi grijă de voi. Fiţi mai precauţi, nu vă lăsaţi sufletele la vedere. Lumea asta e plină de zmei. Ei ar putea veni de nicăieri şi vi le-ar rupe bucaţi, bucăţele. Protejaţi-vă de umbrele astea, nu le lăsaţi să vă domine! Dacă într-adevăr se întâmplă să o păţiţi, nu disperaţi. Ştiu că nu mai avem răbdare să construim puzzle-uri, poate nici măcar pe cele ale sufletelor noastre… Uneori suntem atât de comozi că luam totul de-a gata: pe noi, pe cei din jur. E nevoie de răbdare şi puţină voinţă. Un zâmbet de s-ar strecura, ar fi minunat. Apoi o să vedeţi că totul o să înceapă să capete formă şi culoare. Frântură cu frântură, bucăţică cu bucăţică. Totul va reveni apoi la normal. Dar nu se va ajunge acolo şi voi ştiţi bine asta. Aveţi grijă de voi, vă rog! Şi… zâmbiţi, viaţa nu e aşa o curvă, totuşi. Trebuie doar să o împingi şi tu, puţin, de la spate în direcţia bună. Uneori tind să cred că oamenii îşi fac singuri norocul.
Hai că nu-i aşa de rău! 
