Jocuri. Ironie. Durere. I 09.01.
- Vrei să spui că nu mă mai recunoşti?
- Nu domnişoară, îmi cer scuze!
- Nu e nimic, doar că…
- Spuneţi!
- Nimic. Adu-mi un pahar cu lapte, te rog!
- Desigur.
- Poftiţi!
- …
- Miss, s-a întâmplat ceva?
- Ăă, nu. Mulţumesc. Mai bine te retragi acum…
- Cum doriţi!
- …pentru că mă doare.
- Domnişoară, vedeţi?! Ce s-a întâmplat? Să chem medicul?
- Există medici pentru suflet?
- Mă tem că nu.
- Şi atunci? Eu ce fac?
- …
- De ce taci? Aşa ai făcut mereu, ai tăcut. Până când… Până când te-ai prefăcut într-un nenorocit de fum de ţigară…
- Prinţesă…
- Fum de ţigară. Nu ai făcut altceva decât să te răspândeşti peste tot în camera.. sufletului meu.
- …
- Linişte. Tăcere. Da, e de aşteptat. Mereu ai stat în tăcere şi ai privit cu placiditate cum mă sting pe dinăuntru. M-am obişnuit.
- Miss, nu am voie să vorbesc cu dumneavoastră despre problemele personale pe care le aveţi. Ştiţi bine asta.
- Miss, prinţesă, câtă ipocrizie! Ştii bine că nu e doar problema mea.
- Domnişoară, permiteţi-mi, pot să mă retrag?
- Aşa, pleci. Laşule! Egoistule!
- …
- …
- Da, plec. Aimee, te complaci. Mereu faci asta. M-am săturat. Niciodată nu avansezi. Nu ai pic de voinţă, n-ai pic de caracter. De aia plec, de-aia fug. Te iubesc, şi eşti conştientă de asta. Dar noi doi am încetat de a mai dansa atât de bine acel vals, te încurci mereu, mă calci pe picior. E mai bine să renunţăm.
- Dar putem schimba muzica, putem repeta…
- Nu, e prea târziu.
- …
- Miss, mă retrag. Noapte bună!
- Tinere valet! Te rog să stai alături de mine, în noaptea aceasta, pentru că nu mă simt prea bine! Îţi ordon!
- Dar miss…
- Mulţumesc!