Suflet Pierdut

extraterestului acum îi păleşte culoarea
şi încetul cu încetul el se risipeşte în vânt
deşi inima ei se joacă cu el de-a-nchisoarea
şi-o trage-nspre al ei veşnic mormânt.

domniţa suspină şi plânge, căci el o condamnă
la o viaţă deşartă, înconjurată de teamă,
iar pentru el, zmeul, ea nimic nu-nseamnă
şi viaţa-i se duce pe râu, se destramă.

şi iată că el, călare pe cal, dispare în neant.
abandonând, îngropată în lacrimi şi praf,
o mică prinţesă cu un suflet volant
şi speranţe, mai multe, adunate-ntr-un vraf.

şi extraterestrul nici măcar nu banuieşte
că ea încă zbiară şi murmură neîncetat,
după ale lui buze; a lui gură ea cerşeşte
şi viaţă în jurul lui şi-a croşetat.

acum micuţa, când acest drum ea îl sfârşeşte,
rămas bun îşi ia cu chipul zâmbitor,
gândind însă la dragostea ce imediat asfinţeşte
şi la al ei îndepărtat şi rece nemuritor.

o nouă potecă i se arată în cale
şi fata, voioasă păşeşte înainte
cu speranţa-ntr-o viaţă cu-ntâmplări epocale
şi un prinţ, un rege, care s-o alinte.

acum, după atâta timp, prinţesa,
priveşte îngândurată peste timp,
vâzându-şi nemuritoru-adesea,
amintindu-şi însă că trăieşte, totuşi într-un alt anotimp.

Nu ştiu de ce, dar simţeam nevoia să scriu asta pe blog:

I’ve got a new crush! L-am ochit azi-noapte într-un club. E drăguţ, se îmbracă CUL, are un zâmbet fain, are vreo 2m şi… e negru. E tipicul negru american: “yo yo, bro’” Really! E chiar mişto omul. So, new CRUSH! De parcă ar fi ceva anormal în asta. Aşa cum spunea un prieten: “La tine negri sunt la ordinea zilei!”

p.s. Scriam şi pe tuităr azi noapte: Spuneti NU rasismului! Noua ne plac negri si nu avem nimic impotriva relatiilor interrasiale.

p.s.2. Că tot am scris asta pe blog, sunt curioasă cât mă ţine. O săptămână? Două?

Later Edit: Şi totuşi, de ce am scris asta pe blog?

Am revenit. De tot. Moşul mi-a adus blogul înapoi la viaţă! Hurray! Vă mulţumesc vouă, cei care încă sunteţi aici şi… sper să aveţi cel mai frumos Crăciun de până acum! Crăciun Fericit. Multe zâmbete, da?

Eram la mare. Eu şi tu. Şi marea ne şoptea lucruri frumoase. Şi noi, ei. Şi un delfin, a venit. M-ai pupat pe frunte şi-ai plecat cu el. Te-ai rătăcit printre valuri şi… gata.

O să merg la mare, să te caut… şi să te găsesc şi să fim din nou.. NOI.

Urmează un post ceva mai personal (şi care e scris în lipsa inspiraţie pentru altceva), asta în caz că nu te interesează detaliile (plictisitoare) din viaţa mea.

Ieri am fost la concert. Au fost multe nume (unele cunoscute şi internaţional) dar eu m-am dus în special pentru Vama, dar am rămas până la sfârşit. It was fun!

Vama. Îi iubesc pe băieţii ăştia. Am cântat la unison cu ei. Deşi eu duc lipsă de voce (din motive întemeiate: o cruntă răceală), m-am chinuit cât am putut şi am cântat alături de Zuzutina (pe care am pus-o să înveţe melodiile de pe noul album, special pentru concert) & Co. Am doar 18 ani, Pe sârmă, Dumnezeu nu apare la ştiri, Tata taie porcu (our favorite), Cârtiţa (mi s-a făcut piele găinii) şi maaaai ales SUFLET NORMAL! Vama, nota 20! Scurt, dar de efect!

Cred că e prima dată când îmi arăt atât de tare devotamentul faţă de o trupă (ah, Enrique se exclude!). Vama (Veche) mi-au plăcut dintotdeauna. Îmi aduc aminte că acum ceva ani am visat că era mare concert în Sibiu şi că ai mei nu mă lăsau să merg şi eu. Mă trezisem cu lacrimi în ochi. Ca să vezi, ce fană infocată se ascunde în mine!
Aaa, apropo de Vama, Andreea, ai mai venit la Sibiu? Aşa de rău îmi pare că nu ne-am mai întâlnit.

După Vama, a urmat o pauză de vreo oră, când s-au făcut nişte extrageri la o tombolă (mai bine îi mai lăsau pe Tudor & Co. să cânte), apoi:

Voltaj, unde am sărit mult şi tare!
Dr.Alban, unde ne-am dănţuit şi ne-am clătit ochii la cei doi dansatori de pe scenă! (erau doi negri!!))
Holograf, unde am devenit, mai melancolică… şi-am sunat-o şi pe Cristinica să asculte “Şi dragostea meaaaa, va fi doar a taaa!”
şi don’şoara Ruslana, unde ne-am lipit de o altă gaşcă nebună şi am făcut un sincron de invidiat!

M-am întâlnit cu o mulţimeeee de lume, dar mai ales, tre’ să precizez că m-am vorbit 2 minute cu No, după concert cu Călin şi în jumate de concert am făcut schimb de priviri şi zâmbete -la un moment dat a şi încercat să îmi zică ceva, dar era mare gălăgie- cu clona (sau fratele geamăn) a lui eCostin. La un moment dat chiar credeam că e el. )

În concluzie, concertul a fost foaaarte mişto! Piaţa Mare a fost plină ochi. Nu am mai văzut-o aşa de la concertul cu Scorpions din iarna trecută. I had a lot of fun… even if i’m again.. single! )

Pe sfârşit vă las o melodie care mă duce cu gândul către o zi de vară însorită, o mulţime de prieteni; noi, o maşină şi o autostradă goală şi la floarea soarelui. O melodie ce mi se potriveşte acum, zic eu.

Have a nice Sunday!

Amy MacDonald – This is the life