Au trecut 4 zile şi o oră. Pe 23 februarie bucata asta de online a facut 3 ani de când e a mea, de când e refugiul meu, de când…
La mulţi ani, Suflet Pierdut! Sper sa te regăseşti într-un final!
Continue reading
Gata. M-am hotărât. De azi, așa o dată cu ziua asta de primăvară, renunț la tot. La tot ce ține de tine. Ai spune că mă dau bătută, dar nu-i așa. M-am săturat pur și simplu să mai aștept ștergându-mi din clipă în clipă obrajii. Gata, acum o iau de la capăt. Trebuie!
Te rog, apasă play şi apoi citeşte:
Eram deja pe jumătate adormită când în ureche mi se şopteşte printre suspine “Iartă-mă!”. Dar mi-era atât de somn că nu mai puteam spune sau face nimic.
Dimineaţa m-am trezit cu el, lângă mine, privindu-mă atent şi lângă, o tavă cu micul dejun.
- Bună dimineaţa, Albă ca Zăpada! Parcă ai ceva mai multă culoare în obraji…
Am surâs şi în loc de-ai ura o dimineaţă perfectă, aşa cum obişnuiam mereu, am pronunţat total alte cuvinte…
- Da, Chris, te iert.
A rămas blocat. N-a mai spus nimic. Probabil că nu înţelegea. Probabil înţelegea prea bine. M-aşteptam să izbucnească în scuze şi iertări, în îmbrăţişări, în sărutări. A zâmbit larg dar chinuit şi mi-a aşezat cu grijă tava în braţe.
- Dacă nu mănânci tot, mă supăr. Serios!
- Chris, ştii ce greu îmi e să golesc farfuria când tu îmi pui în faţă cât pentru 3 persoane, i-am răspuns revoltată, dar în acelaşi timp amuzată.
- Gata, mănâncă acolo!
A urmat o pauză de câteva minute, niciunul nu spunea nimic. Eu înghiţeam încet, bucată cu bucată din ceea ce-mi gătise el, şi el bea agitat dintr-un pahar cu apă, privind în gol, spre fereastră. Până când a tresărit făcându-mă să mă sperii şi să vărs puţin din apă pe mine.
- Am o idee! Sunt genial! A sărit din pat zâmbitor şi m-a tras de mână să mă dau jos din pat. Ai terminat de mâncat nu? Ei, şi dacă nu ai mâncat tot, ce? Ai timp destul pe drum.
L-am oprit:
- Stai, stai, stai. Întâi vii la mine şi mă ameninţi să mănânc tot, cum de altfel faci tot timpul, şi apoi îmi spui că nu e nici o problemă dacă n-am terminat de mâncat… Şi în plus, ce idei ai iarăşi? Cum adică “ai timp pe drum”? Care drum?
- Ooo, dar o să-ţi placă. Mult. Îmbracă-te, mă duc până jos, in 10 minute sunt înapoi. Să fi gata.
Îmi spunea asta în timp ce-şi trăgea tricoul pe el şi se încălţa. N-am apucat să spun nimic, el deja închisese uşa în urma lui. N-aveam de gând să-l bag în seama. Mă gândeam dacă avea rost să mai stau acolo sau ar fi fost mai bine să merg acasă. Îmi treceau prin cap tot felul de idei de-a-l refuza. Dar m-am oprit. Continue reading
