Sep 25 2009

Leapşă…

Leapşă furată de la Ştefy, care a furat-o de la Tomata. Pentru că nimeni nu mi-a mai trimis de mult o leapşă şi mi-era dor să completez una.

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte care ar fi aceasta? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)
Carte: Cu siguranţă “Mistere Veneţiene” de Kathryn Walker. Aş fi mai mult decât extaziată să pot participa la descoperirea frescei şi a întregii istorii ce se ascunde sub numele Clarei şi a lui Giorgione.

Film: Cold Mountain. Pentru că sunt mai mult decât curioasă să văd cum e să trăieşti într-o perioadă ca aia. Plus că eu sunt de părere că ar fi trebuit să trăiesc într-un total alt secol. :)

Melodie: Ar fi atât de multe! Depinde de la zi la zi. Astăzi rămân la You and I Both – Jason Mraz. <3

2. Daca ai putea să-ţi alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?
Am o obsesie pentru Clara. Dar îmi mai plac mult şi Aimee şi Celeste. La sexul opus pe primul loc ar fi Eduard şi apoi Eric şi David. Da, îmi plac numele ce nu sunt atât de des întâlnite ca Ion şi Maria.

3. În ce altă ţară ai vrea să trăieşti pentru 1 an şi de ce?
Sunt două ţări care m-au fermecat de ceva timp şi stau în capul listei al ţărilor de vizitat: Franţa pentru castele şi Coasta de Azur. Italia pentru istorie, artă.

4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?
Am atâtea vise ciudate. De multe ori visez persoane pe care nu le-am mai văzut de foarte multă vreme. Oricum, cel mai ciudat lucru referitor la visele mele e faptul că niciodată nu văd chipul persoanelor din vis.

5. Povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi că eşti un animal.
Aş fi un fluture. Aş ieşi din cocon şi-aş zbura apoi pe lângă toate florile şi ierburile parfumate pentru a cunoaşte lumea. N-aş muri în prima zi. Sunt prea optimistă.

6. Daca ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana şi de ce ai ales-o?
Eu?! Suntem oameni. Fiecare avem greutăţile şi problemele noastre. De ce aş vrea să renunţ la ale mele ca să trăiesc cu chinurile altcuiva?

7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?
“Iarăşi ne jucăm de-a v-aţi ascunselea? Nu suntem prea mari pentru aşa ceva?” Probabil aş începe sa colind lumea în căutarea unui alt supravieţuitor.

Sunt curioasă cum ar răspunde cele două Andre (O Andra, două Andre. Nu vine de la trupa aia veche de două puştoaice…) la întrebările astea: Andrathoughts şi copilAndra. Plis?


Sep 22 2009

Flottant…

O zi de toamna linistita, soare pe cer.
Un el si o ea. Eu si tu. Suntem doi, suntem UNUL.
O banca. Acea banca. E mereu acea banca.
O strangere subtila de mana si vantul incepe a mi se juca in par.
O privire pe furis si un zambet siret.
Iar norii incep a desena pe cer inimioare.
O floare si-arata timida chipul. Si rad.
Un sarut furat. Copacii danseaza in jurul nostru.
Si fluturii canta. Iar noi ne miscam in ritmul muzicii lor.
Un zbor lin ce ne poarta acolo, departe, unde doar cu inima poti ajunge.
Si revenim la sol pentru a ne ridica din nou, mai sus si mai sus…

On n’est pas obligé de comprendre pour aimer. Ce qu’il faut, c’est rêver.
(David Lynch)


Sep 11 2009

Surprize…

Îmi retrag cuvintele. Universul nu e chiar aşa dat naibii şi îi cam place să îţi facă surprize. Pesimistul zice “da. Îţi face numai de-alea nasoale.”, optimistul “da, câteodată îţi mai pune piedică dar te ridici şi zâmbeşti şi de la următoarea staţie autobuzul o va lua pe Strada Fericirii”, eu zic acum că Universul ăsta îşi cam face de cap. Ba te împinge în groapă, ba te ia şi te aruncă sus pe nori.
Fie cum o fi Universul ăsta, mie mi-e aşa de bine acum… Zâmbesc, sunt fericită, am dat iar de fluturaşi şi norişori şi văd totul într-o manieră extrem de optimistă. Era şi cazul nu?

Pentru că am pornit cu povestioara mea, promit să postez continuarea cât de curând. Am în agendă scrise vreo 10 pagini. Astăzi m-am uitat peste ele şi-am tăiat cu roşu tot ce era scris acolo. Povestea nu continua deloc frumos şi nu-mi place. Blogul ăsta are nevoie de mai multă bucurie… (Asta nu înseamnă că-n povestea celor doi va fi de acum încolo numai lapte şi miere.) Deşi… dacă stau să mă gândesc, am putea face altceva. De ce nu continuaţi voi povestea? Că tot vă place aşa de mult… O să deschid un post cu câteva rânduri de ajutor şi apoi, vă las pe voi. Încercăm? :D

p.s. Uitasem că domeniul expira în 5 septembrie. Noroc că am lângă mine oameni frumoşi şi care ajută atunci când ai nevoie. Alecs, mulţumesc!

Victor & Leo – Nada Es Normal