VAMA… din nou la Sibiu. Concertul a fost o reuşită. O noapte magică unde eram, parcă, doar eu şi muzica. Tudor, deşi era obosit, a stat 2 minute de vorbă cu mine, m-a ascultat. I-am mulţumit, mi-a zâmbit.
Am dansat, am cantat, am ras… am plâns. MULŢUMESC Vama! Mulţumesc Tudor!
… şi mulţumesc Andreea!
*un delfin mă-nvaţă cum, de departe, să-mi aud sufletul când l-am pierdut *
M-am trezit învelită într-un cearceaf roşu de sub care ieşeau, timide, fâşii toride de mătase purpurie. Mi-am dezvăluit umerii şi-am dat de emoţia amorţită a camerei. Fulgi de gheaţă începeau să apară sub pielea mea iar din vene părea a mi se scurge toată vigoarea. M-am ridicat şi am călcat pe podeaua ştearsă de lemn. Am ajuns să ating un pulover de lână croşetat cu linguriţa reveriilor. Până să-l iau pe mine, s-a convertit într-o foaie subţire de tablă pe care stătea încrustată privirea răscolitoare a unei zile de mai. Am continuat să îngân dansul fărâmelor înaripate ce trăiau libere în pălmile mele. În ritmul unui poetic şi etern suvenir am băut din potirul interiorului meu şi am închis ochii. Pentru o clipă am crezut că în cameră a început să plouă în bucle de lumină… Pe chip a apărut surâsul.
…şi totul a durat doar o secundă.
Ai fi speriat dacă ţi-aş spune că te plac? Ai fugi dacă ţi-aş spune că te iubesc?
Astăzi m-am trezit zâmbind. Deşi cu o durere tristă de cap.
Adio, Domnule Placiditate!
N-am mai plâns de când au înflorit copacii.
Şi-a murit iubirea noastră…
Astăzi deja sunt doar revoltată faţă de absurditatea mea, faţă de impertinenţa şi îndrăzneala ta dusă mult prea în extrem.
Nu-ţi miros aşa puţin a indiferenţă? INDIFERENŢĂ!
Mulţumesc pentru clipele frumoase! Pentru restul: iubite, roata se întoarce!
Şi azi zâmbesc larg.
Domnule Placiditate îţi zic din nou Adio:
Adio!
Floare albastră, floare albastră.
Plouă cu… ploaie frumos colorată.
Plouă într-o lume de tine uitată.
Plouă cu vise pe cerul meu gri.
Plouă şi aş vrea să fim iar copii.
Plouă cu lacrimi de fecioară bălaie.
Plouă cu singurătate-n a mea odaie.
Plouă cu mine, cu tine, cu noi,
Plouă şi ploaia te vrea înapoi.
Plouă. Eu mă transform iar în ploaie,
Într-o zână închisă într-o văpaie,
De fericire, lumină şi stele şi nori,
Plouă şi plouă şi plouă în zori.
Plouă, şi-mi scot sufletu’-n ger.
Poate aşa o să-ncetez să mai sper
la alte clipe pline de pasiune
şi la tine rostind din nou al meu nume.
Plouă. Îmi spăl sufletul de tine.
Plouă şi acum o să-mi fie mai bine.
…………………………………………………………………
Plouă cu o ploaie fragilă, delicată,
Plouă, de tine sunt demult uitată.
off-topic: Imi cer scuze pentru că am fost dispărută din peisaj (blogul, zic) pentru câteva zile, însă au existat ceva dificultăţi la server. 
Not my fault, sorry!
