Suflet Pierdut

…adică “chestii legate de blog”. )

• Aşa cum spuneam în postul anterior, am rezolvat toate problemele pe care le deţinea blogul. Rss-ul merge, permalinks-urile la fel. I’m happy!

• Am schimbat şi tema blogului. Am primit “reclamaţii” cum că asta ar afişa prea aiurea posturile. Bun! Să o schimbăm, zic. Şi am găsit-o pe aceasta care, vorba ceea, “îmi place maxim”! Arată ok pe blog însă… există un spaţiu destul de mare între widgets în sidebar. Până dibuiesc eu cum să schimb (vă zic, Internetul şi toate celelalte lucruri legate de el nu sunt cei mai buni prieteni ai unei.. blonde!) sau până găsesc alta care să îmi placă, o las pe asta. Sper că nu e mare bai cu tema asta mai pinkish! ) După o temă aşa de întunecată cum era, acum merge una aşa, veselă!

• Aa! De câteva zile port în sidebar (din respect şi apreciere) bannerul cu “Votează-mă la RoBlogFest!”. Ei bine, da! O domnişoară, al cărei nume nu-l dezvăluim din motive mai mult sau mai puţin personale, a considerat că trebuie să fiu şi eu acolo… deşi nu voi primi nici un vot. Nici măcar eu nu m-am votat! Ca să vezi!
  Aşadar, dacă chiar nu aveţi pe cine vota, daţi un vot la mine. Aa! Sunt şi la cea mai sexi microbloggeriţă! Hai, mai spuneţi ceva acum! )

• Hmm, ştiu că mai era ceva ce trebuia să vă spun dar… am uitat! E de vină oboseala cred! Dammit! Zilele mi se par din ce în ce mai scurte, somnul… la fel, iar oboseală.. cât cuprinde. Zilele astea, cel puţin. Pff! Zici că eu aş fi dat cu sapa toată săptămâna! )
  Dar gata, la somn că e târziu! Nani bun, multe zâmbete şi… ODIHNĂ multă!
• Later Edit: Ştiam că trebuie să vă las melodia ast,  melodie pe care, de altfel, o ascult de cel putin o saptamana pe repeat.  Acum da, somn uşor!

La mulţi ani Suflet Pierdut!

Bloguleţul meu a împlinit ieri 2 anişori! 2 ani de momente fericite, de momente triste, de lacrimi, de zâmbete, visuri, împliniri… 2 ani de când o părticică din viaţa mea se află aici. 2 ani de când sunteţi şi voi aici. Mulţumesc!

p.s. Am rezolvat absolut orice problemă întâmpina blogul meu (RSS-ul merge din nou aşa cum trebuie!), iar pentru asta mulţumesc în special lui Etherfast, primul şi singurul care a reacţionat la mesajul meu şi s-a oferit (şi s-a simţit “om cu suflet mare”) să ajute o blondă în salvarea blogului ei. Pe lângă asta, am schimbat şi tema. Asta mi s-a părut cea mai frumoasă, dar dacă are cineva vreo sugestie, sunt deschisă la orice! :p

Sunt… o persoană dificilă.
Aş vrea… să pot opri timpul în loc.
Păstrez… amintirile în locuri greu de atins. Ele fac parte din mine. Mor ele, mor şi eu.
Mi-aş fi dorit… să pot fi omniprezentă.
Nu îmi place… că investesc prea multe sentimente în cei pe care abia îi cunosc şi că adesea îmi fac speranţe prea mari (referitor la orice)
Mă tem… de singurătate, de şerpi şi de întuneric.
Aud… câteodată şi ceea ce n-ar trebui şi n-aş dori să aud.
Îmi pare rău că… uneori cei de lângă noi pleacă mult prea repede.
Îmi plac… lucrurile simple, simbolice.
Nu sunt… răzbunătoare.
Dansez... oricând, oriunde.
Cânt… chiar şi pe stradă.
Niciodată… nu îi voi uita pe cei care au făcut paşi importanţi în viaţa mea, niciodată nu voi uita de unde am plecat. Mereu o să fiu alături de ai mei.
Rar… am într-adevăr grijă de mine (aici fiind vorba de mine as a soul).
Plâng când privesc… filme/scene lacrimogene.
Nu îmi place de mine pentru că… nu ştiu să spun şi NU, pentru că iau decizii pripite.
Sunt confuză… în situaţiile de criză.
Am nevoie… de cineva aproape şi de încredere ca să pot respira. Singurătatea mă omoară încet, dar sigur.
Ar trebui…să fim cu toţii mai toleranţi şi să ştim să privim şi persoana care se află în noi.

Mulţumesc Cristinica mea! Sunt curioasă cum ar răspunde Niko la asta.

off-topic: Ţin să precizez că postul cu negrul nu are nici o legatură cu NIMENI şi nu bate nici un apropo! Understood now? *batting eyelashes*

Am dat astăzi de un caieţel în care scriu de ceva timp (să fie mai bine de un an şi ceva..) pe care defapt l-am cam abandonat, ce-i drept, în ultimul timp… Una din primele scrieri (şi cele mai vechi) era o scrisoare cu o declaraţie de… o pseudo-revoltă! Mi-a plăcut acum cum sună. Mă şi gândeam, oare cui îi era dedicată? Dar am ajuns la concluzia că nu exita nimeni în perioada aia. Pură imaginaţie. La naiba!

Dragă “TU”,

Subsemnata “EU”, îşi ia în sfârşit inima aia amărâtă în dinţi şi ţi se confesează. Vreau să lăsăm glumele la o parte măcar pentru o clipă. Ascultă-mă!
Vreau să nu mai trăiesc printre vise, speranţe şi amintiri. Vreau fapte reale. Vrea să fim “NOI” şi nu “EU” şi “TU”. Vreau să lăsăm alb-negrul pentru alţii; pe noi nu ne avantajează.
Vreau…

“TU” ce vrei?

De la “MINE”, pentru… “TINE”,
dintr-un suflet amărât.

Data: oricând
Locul: oriunde
Destinatar: “TU”
Expeditor: “EU”

Păreri?

p.s.-off-topic-breaking-news: Acum câteva zile mi-am văzut negrul pe stradă. Eu eram în autobuz.

Sibiu. Septembrie 2008. Vama pe scena, Andra la 10 m distanţă, undeva în public alături de cei mai buni prieteni. Vama, Vama Veche. Nu conteaza numele. Formatia a insemnat mult pentru mine. Si inca o mai face. E una din putinele trupe care a reusit sa-mi intre sub piele, trupa a carei muzica o respir de atatia ani. Muzică pe care au ajuns şi ele să o repire. Care ele? Eh…

O toamnă frumoasă. Toamna în care împlineam 3 ani de PRIETENIE. 3 ani de zâmbete, de lacrimi, de îmbrăţişări, 3 ani alături. Noi? Tot 3. 3 fete cu personalităţi diferite. 3 fete cu vise, speranţe, bucurii, calităţi, defecte. 3 copile nebune care au fost alături una de alta la zâmbete, dar şi la lacrimi. Pentru asta… vă mulţumesc vouă, amândurora şi promit că la următorul “Tata taie porcu” + “Am doar 18 ani” live, o să fim din nou toate trei.

p.s. Am spus? Mulţumesc Vama (V.) !!

p.s.2 Fabi, this also goes to you. Thanks for this wonderful year! FRIENDSHIP. It goes further than we can imagine! THANK YOU!