Dragă Moş Crăciun,

Să ştii că anul ăsta, am fost cel mai cuminte copil. Poţi să îi întrebi pe SPIRI şi pe DUŞ care au fost mereu pe lângă mine să vadă cum mă comport.

În primul rând, vreau să îţi spun că mi-e dor de tine! Ai fost o singură dată la mine, şi mor să te văd din nou, să mă mai iei iar în braţe, să îţi dau un pahar mare cu lapte şi nişte biscuiţi aşa cum mi-a zis Doamna Silvia că se face, şi să îţi spun o poezie. Dar stai liniştit, ştiu că e foarte greu să ajungi la atâţia copii; lumea e mult prea mare ca să ajungi la fiecare, într-o singură noapte! O să mă bucur doar cu faptul că ai ajuns la alţi copii, ceva mai norocoşi decât mine, copii cărora le-ai postat un mare zâmbet pe chip. Să ştii că eu sunt bine, sunt cuminte. Mi-a spus Doamna Silvia că te-a văzut la televizor şi că ai mai îmbătrânit, hehe! Dar şi-aşa, mi-eşti la fel de drag!

Dacă ajungi cumva la mine, să ştii că eu, spre deosebire de ceilalţi copii de aici de la noi, nu îmi doresc ciocolată, portocale sau vreo jucărie. Te rog să-mi aduci un zâmbet şi un vis împlinit. Restul, lasă-le pentru ceilalţi copii. Eu atât îmi doresc, asta mă face pe deplin un copil mulţumit.

Uite… Nu ştiu cum să îţi spun, dar am o rugăminte. Ştiu că tu ai o mare legătură cu îngeraşii de acolo din cer. Vreau să te rog să vorbeşti cu ei, din partea mea, şi să-i rogi să aibă grijă de mami şi de tati care sunt acolo cu ei, să le transmită că îi iubesc mult şi că sunt foarte cuminte şi că… le mulţumesc pentru ceea ce sunt astăzi. Îi rog, pe ei şi pe îngeraşi să se uite de acolo de sus peste toţi copilaşii de aici din căsuţa noastră, pentru că toţi suntem foarte cuminţi, şi vrem doar să fim puţin fericiţi. Dacă reuşeşti să faci acest lucru, o să fiu cel mai fericit OM din Univers. Acesta ar fi… cel mai mare cadou posibil.

Îţi mulţumesc, ai grijă de tine, şi nu uita să le dai de mâncare renilor!

Clara, din aceeaşi căsuţă plină de copii cu speranţe şi vise.

—————————————————————

* Off-topic: Postul ăsta, deşi nu are legătură directă, e… special pentru cineva mai… special. Pentru că am promis… şi nu numai! Multe zâmbete şi… mulţumesc!

Why the most important changes in our lifes happen when we least expect them to? My life has sattled into a confortable, satisfying routine when suddenly everything changed.
I sadly remember the moment when we parted. I loved him with all my heart. But wait… I am not referring to some guy that was my boyfriend… I’m referring to my grandfather who left this world some years ago.

It was a sunny spring day. Actually, it was Saturday. Grandpa told me that he wanted to go at the zoo to show me again the little birdies and to buy me pink cotton candy.
That day was unbelievably gorgeous. I haven’t noticed any pain on my grandfather’s face. he looked like he was having a high old time but at the same time, he was actually dying inside and nobody knew.

Next day my mother came home crying and having in one hand pink cotton candy for me. She said that grandpa sent it for me with a message. The message was that he loved me and he wanted me to take care of me and my partents, and to know that he’s going to watch for me from up above. I immediately realized that i would never see my grandpa again. I think i already knew that deep inside, but i hid it in the closet, crying and crying. When dad pulled in, he didn’t have to say a word. he just walked up and hugged me. I knew grandpa was dead.
Gosh! You would think after all these years i wouldn’t get all teary eyed, but i still do. Looking back at what happened, I always feel a sense of wonder and awe.

But then again, life’s like that, isn’t it?

as vrea sa tip dar in acelasi timp sa tac
as vrea sa zbor dar in acelasi timp sa cad,
as vrea sa plang dar in acelasi timp sa rad,
as vrea sa urlu dar in acelasi timp sa cant,
as vrea sa iubesc si sa fiu iubita,
as vrea sa traiesc si sa fiu dorita,
as vrea sa ating o stea si sa fiu sus,
as vrea sa fac multe dar sunt aici jos.

p.s. Bravo Ştefy!

De multe ori suntem atât de prinşi în ceea ce facem că nici nu ne mai bucurăm de viaţă şi de lumea din jurul nostru.  Adeseori spunem că suntem prinşi într-o lume paralelă cu cea pe care o ştiam. Aşa am fost şi eu pentru o zi. La propriu. Deşi pare ciudat, chiar aşa e.

E un clişeu mult prea des folosit, ştiu, dar chiar am fost în lumea copiilor. . .  De cum am ajuns acolo am simţit un aer proapăt ce-ţi dădea o stare de bine. La intrarea în această lume, era un gard în faţa căruia stăteau 2 copii. O fetiţă blonduţă cu ochi albaştrii, cu codiţe şi rochiţă roşie ce oferea câte un balon fiecărui venit şi un băieţel într-o salopetă verde şi cu o bască neagră în cap, căruia trebuia să îi laşi zâmbetul tău, ca şi garanţie că nu vei strica nimic acolo. Din câte am vâzut, eram singura străină care intra acolo. Restul, erau de-ai lor.

Din faţa gardului nu-ţi puteai imagina de ceea ce vei întâlni acolo. Dar pe bune dreptate că lumea copiilor e cea mai frumoasă! De cum intrai erai întâmpinat de 2 fetiţe în rochiţe scurte portocalii ce te întrebau dacă ai nevoie de ajutor şi-ţi ofereau o hartă, pentru a nu cumva să te rătăceşti. Harta era frumos colorată şi pline de desene. uşor de înţeles pentru oricine.

Căsuţele lor erau în forma de flori şi fluturi. Nu aveau maşini, mergeau toţi pe tricicletă. Şcoală, din câte am înţeles aveau, învăţau după “Primul meu abecedar”. Aveau şi o bibliotecă. Puteai să împrumuţi pentru 3 zile basmele lui Andersen sau chiar Capra cu trei iezi a lui Creangă. Aveau şi cărţi de colorat, dar acolo aveai voie să colorezi doar o filă.

Trecând mai departe, pe stradă mergând agale şi fiind foarte uimită de norii şi soarele ce aveau chip, m-am ciocnit de un copilaş. El îmi ceruse, mai uimit decât eram eu de toată experienţa, să-i spun cine sunt şi de unde vin, pentru că de foarte mulţi ani nu au mai văzut un om străin la ei.  După ce i-am povestit drumul meu către mirifica lor lume, piticul s-a oferit să-mi arate lumea lor şi cine sunt ei. Mulţi copii ce nu fac decât să se bucure de existenţa lor. Nimeni nu era şeful sau subalternul altuia. Toţi erau la acelaşi nivel, toţi erau cei mai buni prieteni, iar când era vorba de reguli, le respectau. Regulile, erau nescrise, dar fiecare se năştea cu ele deja ştiute. Erau nişte legi dintotdeauna.

O zi întreagă m-am plimbat fără a simţi măcar o clipă vreo grijă, tristeţe, oboseală sau disconfort. Se vedea pe faţa mea că zâmbesc, deşi zâmbetul mi-era lăsat la poartă. Eram fericită… cum nu mai fusesem de foarte mult timp. De când eram şi eu aşa ca ei, poate! Băieţelul, ghidul meu, mi-a povestit că e foarte mirat că am fost lăsată să intru pentru că, au mai avut şi alţii oportunitatea de a intra în lumea lor, dar nu au ştiut să profite de ea, sau deja era mult prea târziu şi până şi acea urmă de copilărie ce trebuie să existe mereu în noi, murise. Mi-a spus că, sunt lăsaţi să intre doar aceia care încă mai sunt copii, măcar undeva în adâncul sufletului şi care ştiu să aprecieze copilăria prin simpla ei formă.

Se făcuse seară. Dar nu ştiţi cum, şi sunt sigură că vreţi să aflaţi. În capătul strâzii, locuiesc 3 copii responsabili cu schimbatul zilei şi a nopţii. Ei au o scară şi de fiecare dată, la un anumit interval se urcă, îl iau pe Domnul Soare şi o urcă pe Domnişoara Lună, sau invers.E amuzant să vezi că se întâmplă asta…

Aş fi vrut atât de mult să rămân, s-au adunat toţi acei pitici inocenţi pentru a mă face să rămân, însă am fost conştientă de faptul că trebuie să mă întorc acasă. Înainte să plec însă… mi-au dăruit flori ce nu se ofilesc niciodată, o mulţime de râsete şi zâmbete, toate puse într-un borcan mare, şi fiecare cu etichetă… şi multe îmbraţişări. A fost atât de frumos. Probabil că o îi mai vizitez… curând.

Nu o să vă dezvălui modalitatea prin care am ajuns acolo. De ce? Pentru că îmi teamă că o să ajungă un om fără strop de copilărie în el, care o să facă în aşa fel încât să distrugă acea lume. Şi atunci, totul se va sfârşi. Atât pentru copiii aceia, cât şi pentru cei care suntem azi, şi cei care vom fi mâine.

Dimineaţă. Frig. Soare. Îmbrăţişare. Sărut. Cafea, Zâmbet. Sărut. Muzică. Dans. Căldură. Zâmbet. Sărut. Râset. Somn. Încruntare. Extrem de frig. Braţe goale. Întristare. Lacrimă. Poză. Lacrimi. Seară. Somn. Veşnic.