Astăzi mi-am dat seama poate mai mult ca niciodată că trebuie şă ştii să trăieşti clipa, şi să o trăieşti în aşa fel încât, să aibă efecte pozitive mâine, trebuie să ştii să îţi ceri iertare, daca ai greşit, trebuie să ţii, şi cu dinţii, de cei dragi pentru că azi îi ai, dar mâine… !?

* Sunt doar un copil.

* Merci Kittynha! Dar, Ade, Andrei, iLL, voi cât de bucălaţi eraţi în “tinereţe” ?
** Îmi cer scuze pentru proasta calitate a pozelor. No scanner! :(

Cu *amintiri mult prea frumoase ca să fie uitate…

- Crăciunul. Am crescut într-o familie mare, într-o casă unde eram mulţi. Mesele de Crăciun din familie şi momentul primirii-desfacerii cadourilor erau de nedescris.

- Naşterea piticului meu, Lucas. No more words needed!

* Sărumana Ade! Întrebarea asta sună aşa de bine, încât îi rog pe Cristinica, Doru, Echilibra (ce s-a întâmplat cu blogul?) şi Ciupercuţa să răspundă şi ei… Asta în funcţie de cheful de care dispune fiecare, sau nu.

Şi care iubeşte, mult…

• Viaţa!
• Pe acele 2 persoane datorită cărora sunt acum pe lume. Cu bunele şi relele lor, sunt ai mei. Părinţii mei.
• Acel pitic de care tot menţionez. Lucas.

Lăsând persoanele la o parte, îmi iubesc prietenii. Deşi puţini adevăraţi, sunt aici, îi am şi sunt mândră de asta. Iubesc marea. Iubesc muzica, petrecerile, concertele, dar iubesc şi să scriu, să citesc, sau pur şi simplu să stau acasă şi să lenevesc. Iubesc multe lucruri, însă… puţine persoane. Dar iubesc, şi sunt mereu îndrăgostită… De ce? De cine? Asta nu contează acum! (Btw, La pagina de “about” am mai menţionat câteva din “iubirile” mele. :) )

*Merci Copil bleg! Leapşa asta o las la liber, o poate prelua cine vrea!

**** Cam atât. Din păcate, am cam lăsat puţin deoparte scrisul, din motive… personale. Însă revin foaarte curând în forţă. Inspiraţia e acasă la ea. Ah, dar până atunci, că tot am terminat (în sfârşit!) de re-citit “De veghe în lanul de secară” al lui J.D. Sallinger… Are cineva o propunere de carte bună pentru mine? Am o listă destul de lungă de unde să aleg, însă mai întreb pe-aici, pe-acolo, poate aud alte titluri ale unor cărţi pe care să le citesc. :) ****

P.S.1. La mulţi (f)ani şi lui OLiX!

P.s.2. Că vorbeam de iubire, voi, acei/acele blonzi/blonde sub acoperire, ce încercaţi să îmi faceţi viaţa mai… picantă, nu vă mai omorâţi neuronii strofocându-vă să îmi daţi peste nas, n-are rost! E doar un sfat, rămâne la latitudinea voastră dacă mă luaţi în seamă sau nu! :p

…AICI !

Costin tine neaparat sa-l urce pe Fluture pe ZeList prin comentarii si trackback-uri. Asa ca, da un click acolo sus, sau aici, lasa un comentariu,  si scrie la tine pe blog un post despre… Hai ca iti ofer un ursulet gumat de la Haribo. :))

Click aiciiiiii !

Nu ştiu dacă v-am povestit vreodată de Lucas, cea mai dragă persoană mie. Dar de asta asta ţin foarte tare să o fac. E un copil mic, bucălat şi delicios… din toate punctele de vedere. E blonduţ, cu ochii mai albaştrii ca mine, şi… recunosc, nimeni nu are ochii mai frumoşi decât mine decât el, LUCAS.

E pasionat de trenuri şi trenuleţe, în special de cele din familia “Thomas and Friends”. Ii place ciocolata caldă şi nu prea vrea să meargă la grădiniţă… ar sta toată ziua acasă şi s-ar juca. Dar neapărat.. cu MAMA.

Astăzi face 3 anişori! La mulţi ani, baby boy!!!

P.s. La mulţi ani şi acelora a căror zi de naştere/aniversare a fost luna asta, o lună specială mie: Cabral, Blogului Ciupercuţei, My daddy, my godmother, Dede, pentru ieri, şiiii.. Anna & Paul -Deja a trecut un an?!- !!! LA MULŢI ANI!

Ştii… acum ceva timp mi-am dat seama că şi perioadele mai… întunecate prin care trecem sunt uneori benefice. Nu sunt benefice în acel moment, ci puţin mai târziu. După ce depăşim o “eră” în care tot ceea ce se vede din noi sunt nişte duhuri străvezii, ajungem să ne revenim. Vedem din nou viaţa cu ceva mai multe culori, lumina se aprinde din nou acolo înăuntru…

Acum, zâmbesc din nou. Poate nu într-atât de larg cum obişnuiam să o fac, dar zâmbesc. Am trecut printr-o etapă pe care sunt mândră că am trăit-o, cu momentele bune dar şi cu momentele grele, momente care acum, mi-au dat puterea să spun “Eu pot să merg mai departe!” şi să nu-mi pierd speranţa.

Dar tu? Încearcă să zâmbeşti, nu-ţi pierde speranţa şi spune “DA! Şi eu pot să merg mai departe!”. *hug*

Şi-o caută, şi-o caută.
Şi sapă… şi face galerii.
Şi n-o găseşte.

Şi o cată-n pământ şi apă se face,

Şi-o cată în cer şi s-a făcut stele.

O caută-n plete de copilă bălaie,

Şi-ntr-o privire de fată încântătoare.

Şi iar, şi iar o caută-n vânt

Şi poate o găseşte în surâs de prunc.

O caută bine sub poteci de castani

că poate ea ar fugi în van.

Şi fuge, şi fuge după o iluzie

Creându-mi şi mie o mare confuzie.

Şi-o caută, şi-o caută.
Şi sapă… şi face galerii.
Şi n-o găseşte.

Speranţa.