E ora 03:45. Se ridică deodată de la geam, ca şi când şi-ar aminti ceva, se îndreaptă cu o mică ezitare spre uşa de la ieşirea din micul ei apartament şi o deschide, încet. În faţa ei apare el. Ea tace, nu spune nimic, e împietrită. E o linişte de mormânt. Îl priveşte în ochi, şi lasă doar o lacrimă să cadă pe obraz. După câteva clipe reuşeşte să scoată câteva sunete.
“- Ttt.. Tu?”
El nu spune nimic. Ea stă în pragul uşii, şi îl urmăreşte, distantă. El o priveşte, ridică puţin din sprâncene şi intră în casă. Ea închide uşa după el şi rămâne în acelaşi loc privindu-l. El se indreaptă către bucătărie, işi lasă geaca neagră de piele pe unul din scaune, deschide geamul, apoi se aşează pe un alt scaun. O priveşte, îi zâmbeşte şi-şi aprinde o ţigară. Ea se îndreaptă temătoare către el, dar se aşează pe scaunul opus lui. Şi rămâne nemişcată, privindu-l. Nu poate să spună nimic, Îi e foarte greu să creadă că e într-adevăr el în faţa ei. El, neschimbat, la fel cum îl ştia, cu aceeaşi geacă de piele, cu aceeaşi barbă puţin nerasă, cu acelaşi păr cârlionţat şi ciufulit, cu acelaşi parfum… cu aceeaşi privire.
Ţigarea s-a terminat. Brusc, el se ridică, se apropie de ea, îi atinge puţin obrazul cu mana pentru a-i şterge lacrima, îşi ia geaca în mână şi dă să plece. În pragul uşii se întoarce, ea e în acelaşi loc, nemişcată, privindu-l. El îi face cu ochiul. Şi se întoarce cu spatele dând din nou să plece. Deodată ea se ridică.
- Stai!
El se întoarce, uitându-se întrebător la ea.
- Crezi că am să stau să mă uit cum pleci din nou? Crezi că o să accept ca şi de data asta să pleci fără spui ceva? spune ea, pe un ton puţin disperat.
El închide uşa şi se aşează pe acelaşi scaun de înainte. Ea se aşează de asemenea pe acelaşi loc. Plânge în hohote.
- De ce ai venit?
El îşi aprinde din nou o ţigară.
- Ce faci aici? Vorbeşte!
El o priveşte doar, şi-şi fumează într-un calm nemaivăzut, ţigarea.
- De ce nu vorbeşti? Ştii, de când ai plecat nu am mai avut linişte! Nimic nu a mai fost ca înainte. Totul e acum rece şi întunecat!
El. A terminat şi ţigarea, se ridică din nou, îi trage cu ochiul la fel ca înainte şi iasă. Închide uşa după el. Şi uşa, aşa a rămas de atunci. Închisă, aşteptându-l pe el ca să revină să o deschidă.
Sfârşit… cred.
