Suflet Pierdut

“Vreau sa inchid ochii.” spune ea, “sa inchid ochii si sa cred ca totul e doar un vis urat, care apoi sa dispara !” Clipeste de mai multe ori, inchide ochii, ii tine cateva clipe asa apoi ii deschide din nou. repeta miscarea de cateva ori, dar… nimic. Totul e la fel, nici macar o schimbare. Inca o lacrima neagra se prelinge pe obrazul ei, lasand urma unui drum intinat de durere si suferinta. Obrazul ei e umed… pe acolo si-au mai avut veacul si alte lacrimi; s-au nascut in ochi, ochi de culoarea marii linistite, si-au avut grabitul drum pe-al ei obraz fin si s-au sfarsit pe buzele ei.
In nimicul de intuneric din camera ei, nimereste patul, se ghemuieste intr0un colt si cu lacrimi in ochi isi strange ursuletul de plus la piept cu putere… Apoi pune mana pe telefon, si incearca sa se calmeze, apoi apasa pe butonul verde al celularului.

- Alo !? ( se aude din partea cealalta a “firului”, o voce calda) Ce faci pui ?
- Aa… Alo! ( de-abia reuseste sa rosteasca un amarat de cuvant din 3 litere)
El isi da seama ca ceva nu e in regula.
- Ce s-a intamplat ? De ce ma suni puiu ? (doar acum 5 minute vorbisera pe messenger…) – intreaba el, desi stie prea bine care e problema -
- Am… am vrut sa te aud…
(…)
- Stii, vreau sa inchid ochii, sa cred ca e doar un vis urat…
- Un cosmar..
- Tot acolo e.. doar vreau ca toate astea sa nu fie adevarate. Vreau SA UIT!

El incearca sa o linisteasca, prin telefon, spunandu-i tot felul de lucruri (..printre care si multe “nu stiu”-uri, dar el macar incearca, ii este alaturi, si asta conteaza extrem de mult pentru ea.)

(..)
- Puiu, te pui in pat, si dormi. Maine o sa vezi ca o sa fie mai bine ! TE IUBESC !
- .. si eu.. si eu.. spune ea, printre suspine, oftate si lacrimi.

E la fel de intuneric, nici lumina de pe strada nu mai ajunge sa bata in camera ei… Ea sta in acelasi colt, cu ursuletul de plus in brate, rimelul scurs pe obraji, telefonul in mana si privirea in gol. Pe buze ii poti citi cuvinte de ura, cuvinte care dor, dar ea… ea nu poate ura pe nimeni, pentru ca.. asa e ea: UN COPIL NAIV cu soare in par si cer senin in ochi.

LaterEdit: Nici unul dintre personaje nu sunt eu! E pura imaginatie!

Plaja, Marea şi… atât. E pustiu. Nu e decât ea, aaa! şi marea !
Stă ghemuită pe nisipul rece, privind soarele ascunzându-se între valurile mării. Cerul e roşiatic, pregătit să-şi primească înapoi stele şi luna, păzitorul nopţii. Vântul adie prin părul ei bălai, mangaindu-l cu delicateţe. Ea… se ridică, şi începe să se plimbe cu picioarele goale pe malul mării. Valurile o ating uşor şi aşteaptă ca ea să le şoptească din nou secretele ei. Ea se apleacă uşor şi “dă mâna” cu marea, aşteptând apoi un răspuns, răspuns pe care îl şi primeşte: valurile atingând-o din nou, dar de data această cu mai multă putere.
Ea se îndepărtează apoi, lăsând o lacrimă în infinitatea de apă. E o zi de vară, dar pentru ea, una tristă… a fost o zi de vară… La revedere mare! La revedere soare ! La revedere zi de vară !

- Apusul, soarelui, vazut de pe malul Marii Negre.

- Delfinul meu din plus. Thanks 4 listening me, baby ! :X

- Josh Groban – February Song :
1. Josh nu putea lipsi din aceasta lista
2. Piesa asta e absolut superbaaa

show_2be9b9e718ead3(400, 46);

Vreau… sa fiu un fluture.
Vreau… sa merg cu trenul.
Vreau… sa fie cald.
Vreau… sa plec, departe.
Vreau… ca lumea sa fie roz.
Vreau… sa pot sa zbor.
Vreau… sa fiu la mare.
Vreau… sa pot sa uit.
Vreau… sa nu mai existe durere.
Vreau… sa nu mai plang de tristete.
Vreau… sa nu-mi pierd increderea in mine.
Vreau… sa nu ma despart de el.
Vreau… sa ma iubeasca mult.
Vreau… sa fiu acum cu… CU TINE.
Vreau……

Sentimentul asta m-a cuprins pana in maduva oaselor, e atat de frumos… Da, te iubesc !

“Vezi câţi fluturi albi? cum să nu fi văzut? ..ţin în podul palmei cel mai real, cel mai cald, cel mai nevinovat de fericire fluture alb…. iubirea noastră.”